" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Weekend pe Valea Doamnei

Ok, prima ieşire cu clubul oficial! Ne pregătim de joi încă de la seara folk de la Rareş din bar iar vineri dimineaţa ne echipăm şi plecăm la drum spre Bâlea Cascadă undeva în jurul orei 10 în formaţia: Rareş, yoyo, Răzvan,  Cătă, Paul, Ana lui Paul, Christine şi Marius (Copilu’). Pe drum distracţie şi voie bună, ajungem voioşi şi cu  poftă de spart zăpada la Bâlea Cascadă, ne echipăm rapid şi plecăm în traseu spre Valea Doamnei undeva în jurul  orei 13. Vremea se anunţă a fi bună, afară nu ni se pare să fie foarte frig şi sperăm ca şi soarele să ţină cât mai mult cu noi şi de asemenea să prindem vreme cât mai deschisă însă indiferent cum va fi, pornim hotărâţi la drum.

Traseul este ok, găsim potecă făcută însă de la intrarea în pădure ne dăm repede seama că suntem primii care urcăm pe el, cel puţin de la ultima ninsoare sănătoasă. Ţinem marcajul cruce roşie mereu, zăpada afânată şi adâncă în medie cam până la genunchi şi peste ne oboseşte astfel spargem cu schimbul – când Marius, când eu, când Cătă. La mijlocul traseului ne oprim să ne regrupăm, între timp Marius pune repede de-un foc să ne mai încălzim puţin după care pornim din nou la drum. Piesajul este minunat, începem în mare să coborâm treptat prin pădure apoi după un ultim urcuş ajungem şi la cantoane. Traseul a durat cam 3 ore. Ajunşi la cabană, destul de epuizaţi de efortul de spart cărare prin zăpadă ne minunăm şi sărim voioşi în sus de bucurie când gâsim lemne uscate pentru foc în cabană. Avem astfel noroc şi în prima noapte scăpăm ieftin cu focul cu doar câţiva butuci în plus faţă de lemnele ce erau deja. Seara, puţină mâncare, dăm năvală pe sticlele de bitter, scotch, pălincă şi vin, ne petrecem bine în acorduri de chitară şi cântece de cabană după care somn de bună voie.

A doua zi, “operaţiunea lemne”. Puţină curăţenie prin cabană apoi mai toată ziua tăiem lemne pentru a ne ajunge peste noapte şi pentru a putea lăsa şi altora care mai ajung pe acolo îngheţaţi şi obosiţi ca noi un gram de bucurie. Tăiem suficiente lemne încât să umplem literalmente cabana după care cântăm, ne distrăm, voie bună şi bucurie, jucăm jocuri de cabană până seara târziu.

Duminică dimineaţa, ne trezim, mâncăm, ne adunăm catrafusele, facem curăţenie şi plecăm undeva în jurul orei 11, lălăind-o prin pădure, oprind la poze, bălăurind prin zăpadă de distracţie pentru că deja aveam urmele înapoi gata făcute prin zăpadă şi atât timpul cât şi energia ne permitea să facem ce ne taie capul doar pentru a ne obosi puţintel. Ajunşi înapoi la Bâlea Cascadă intrăm în cabană, bem un ceai fierbinte sau bere, fiecare după preferinţe cu intenţia de a-i aştepta şi pe cei mai leneşi dintre noi care au uitat noţiunea timpului bălăurind prin codrii. În drum spre casă, ne oprim la mănăstirea de la Sâmbăta, facem o plimbare şi pe acolo apoi ne întoarcem către casă cu greu din cauza carosabilului înzăpezit şi a ninsorii abundente însă cu muntele-n suflet şi cu gândul la minunata ieşire.

yoyo

Pasionat şi împătimit de natură şi munte, doresc să cunosc cât mai multe locuri frumoase mai ales de la noi din ţară şi, de asemenea, să-i ajut şi pe cei care îşi doresc acelaşi lucru să îşi realizeze visele.

Adaugă un comentariu