" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Weekend pe Valea Doamnei

În ultimul weekend din octombrie, Clubul FunHiking Mediaș a pregatit o tură pe Valea Doamnei, cu scopul de a face ceva reparații la una din căsutele de acolo. La invitația lui Marius (Copilu’), hotărăsc să merg și eu cu ei în tura asta, că am auzit multe povești faine despre oamenii ăștia.  Planul inițial era să plecăm vineri dupămasă din Tg. Mureș, eu cu Marius, să il culegem pe Zanu (cu tot cu noul lui aparat foto) de undeva de pe drumul dinspre Cluj, iar din gara Ucea de Jos, să o luăm pe Romelia, care venea de la Brașov, dar urma să ajungem la Bâlea mult după lăsarea întunericului. După spusele lui Marius, nu-i recomandat să plecăm pe întuneric spre Valea Doamnei, așa că facem rapid o schimbare de plan și ne ducem vineri seara toți 3 la Mediaș, de unde urma să plecăm sâmbătă  dimineața spre Bâlea Cascadă.

     Sâmbătă dimineață la 6:30 plecăm de la Marius de acasă, ajungem la 8:20 la gară în Ucea, o luăm și pe Romelia, și plecăm in grabă mare spre Bâlea Cascadă. Acolo, muntele ne întâmpină cu un vant cumplit care parcă spunea “pe aici nu se trece”, dar nu-l băgăm prea mult în seamă, căutăm intrarea pe traseu, și odată intrați în pădure, ne vedem liniștiți de drum, în pădure fiind ceva mai usor vantul. După vreo oră jumate de mers, pe marcajul cu cruce roșie, (traseul spre Bâlea Lac, prin Valea Doamnei) ajungem în dreptul cabanuțelor din Valea Doamnei, traversăm pârâul și-i salutăm bucuroși pe cei care ne așteptau acolo, de vineri dupamasă: Iuli, Cristina, Cătă, Cristina si Rareș. Intrăm în cabană, ne desfacem bagajele și ne punem să mâncăm ceva, în timp ce Cătă se chinuie sa aprindă un foc în vântul de afară. Dupa masă mergem toți afară unde stăm în jurul focului (care ne-a cam afumat din cauza vântului care bătea încontinuu), la o poveste și bineînțeles la nelipsitele cântece la chitară. Pe la 2, plecăm cu Marius, Romelia și Zanu într-o plimbare pe vale în sus, însă ne intoarcem destul de repede deoarece, odată ieșiți în golul alpin, resimțim din plin vântul din ce în ce mai tăios și pe deasupra insoțit și de un fel de lapoviță. Cand ne-am întors la cabană, toată lumea dormea, asa că ne băgăm și noi în sacii de dormit pentru vreo oră. Când ne-am trezit, pe la 18, afară deja era întuneric. Ne apucăm și facem niște supe la plic și niște ceaiuri, și ne așezăm comfortabil care pe unde apucăm, și ne apucăm bineînțeles de povești și cântat la chitară, iar afara mai ieșim doar ca să aducem lemne. Undeva în jurul orei 1 noaptea, destul de adormiți de căldura din cabană, ne punem la somn.

 

     Duminică dimineață ne trezim pe la 8-9, (trecerea la ora de iarna ne-a cam derutat:))) mâncăm ceva, stabilim să plecăm de la cabană la 14:00, îl mai ascultăm pe Iuli cum ne cântă, și pe la 10 plecăm într-o nouă plimbare spre golul alpin. De data asta ajungem mai sus, o parte din noi până în apropierea Lacului Doamnei, iar ceilalți ne-am oprit în dreptul unei stâne părăsite. Ne-am intors la cabană pe la 12, exact la timp, ca să nu ne ude ploaia care a inceput. Mai stăm la o poveste și o tură de cântece, în timp ce Rareș face măsurători prin cabană pentru piesele ce mai trebuiesc aduse data viitoare. Ne facem bagajele, adunăm de prin cabană, facem niste poze de grup, si la 14:15 plecăm spre Bâlea Cascadă.  Parcurgem traseul destul de rapid și la 15:30 suntem deja la mașini, ne regrupăm în mașini în funcție de destinație (Cluj, Sibiu, Mediaș) și plecăm spre casă, cu gândul la următoarea tură, care ar trebui sa fie cât de curând, după planurile lui Marius.

Tudor Bucur

Sunt un mare amator al turismului prin Romania, si imi place sa vizitez cat mai multe locuri, dar in mod special imi plac turele la munte, la cabane sau cu cortul, pe vreme buna, pe ploaie, vara sau iarna, nu conteaza, pentru ca la munte-i frumos oricand.

Adaugă un comentariu