" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Posts Tagged ‘speo’

Padiş – Cetăţile Ponorului, Cheile Galbenei

După ceva timp, în sfârşit reuşim să ne revedem aşa că, ne strângem cu mic cu mare Mircea, Alina, Micky şi subsemnatul şi plecăm vineri pe ruta Oradea-Salonta-Padiş. Vremea peste tot superbă, cald afară, soare.. ce mai, în vestul ţării e vară în toată regula! Din păcate, doar în vest pentru că şi la munte şi în restul ţării plouă cu găleata ca în luna lui octombrie.. Conştienţi însă nepăsători de vremea rea ce ştiam că va urma, plecăm voioşi la drum şi îndată ne vedem ajunşi în Padiş, mai precis în Glăvoi (după vechea denumirea populară “La Grajduri”). Punem corturile şi ne instalăm tabăra, dăm o raită prin pădure după lemne şi ne bucurăm de câteva ore în care  ploaia ne lasă să ne facem focul, să mâncăm şi să tragem câteva cântece de chitară ROMÂNEŞTI 100% la foc. Spun asta  supărat pe faptul că în Padiş, mai bine de 90% din toţi cei prezenţi (şi erau destul de mulţi, credeţi-mă) sunt  maghiari din Ungaria. Trist pentru români că am ajuns ca turiştii maghiari să fie mai mulţi ca noi, la noi în ţară; în fine.

Şuncuiuş – Peştera Unguru Mare

Vineri seara ne întâlnim în Cluj pe Zero la o bere, tragem o chitară câteva ore i pe la miezul nopţii Rareş ne-a propus să mergem a doua zi cu ei la o plimbare în Şuncuiuş. Sună bine aşa că sâmbătă dimineaţa devreme ne întâlnim în gara din Cluj eu cu Cristina şi Rareş cu Cristina lui (Asociaţia Montană Alps Mediaş) şi plecăm cu un tren foarte aglomerat spre Şuncuiuş. Ajunşi la destinaţie, de la gară se merge către sat până după pod unde pe partea stângă întâlnim crâjma satului unde cotim la stânga şi mergem pe şoseaua asfaltată până ajungem la nişte blocuri unde facem dreapta apoi din nou stânga şi tot înainte până la un anume “castel” – cu porţile închise în weekend cu lacăt. De aici traseul coteşte la dreapta pe o cărare de lângă curtea castelului şi continuă pe marcaj triunghi albastru până în poiană. De aici în dreapta, pe triunghi albastru se poate ajunge la peştera Vântului sau se poate travesta podul şi merge pe drum neasfaltat până la Peştera Unguru Mare, locul unde se află şi refugiul salvamont şi de asemenea din câte am înţeles, punctul de intrare în traseele de rafting.

Ieşire la Refugiul Săruni

Planificarea ieşirii lunii martie este una timpurie aşa că aşteptăm toţi cu nerăbdare să fugim la Săruni. Vorbind cu Axânte, am pus la cale o ieşire pe cinste: joi seară folk iar peste week-end la Săruni cu vizitarea peşterii de la Dâmbău. Timpul trece relativ repede şi iată că se face luni, începem să ne bucurăm că mai avem câteva zile până plecăm iar la munte, marţi trece repede, miercuri nu mai putem de nerăbdare iar joi după-masa, ţuşti! În maşină cu Cătă şi Christine, mergem cu paşi repezi către Teiuş de unde urmează să îi luăm şi pe Cristina şi Sergiu. Seara în jurul orei 21 ajungem în Zlatna la localul „Leul” unde urmează să ne petrecem la „Ora de folk” organizată de Axânte şi Fane de la Trascău Corp. No, ne petrecem pe cinste apoi inimoşi de fel, prietenii noştri din Zlatna ne cazează la sediul lor peste noapte, asta după o „folk-ăială pân’ te ţâpă crâşmăriţa afar’ din birt”. Undeva pe la 3 noaptea tragem pe dreapta la somn.