" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

3 zile de vacanţă în Călimani

Duminică dimineaţa, trezirea se anunţă cu noaptea-n cap, era a fi o zi lungă şi obositoare aşa că fără ezitări, când se crăpa mai bine de ziuă ne trezim (Cristina şi cu mine), ne luăm rucsacii-n spate, aproape 10 litri de vin cu noi şi desigur chitara, lăsând în urmă oraşul monoton şi adormit în jurul orei 7 când plecăm spre cluj cu un amărât de personal care ne încântă cu aceleaşi câteva trackuri de la Laura Stoica puse pe repeat aproape 2 ore… Schimbăm fericiţi trenul şi scăpăm de muzica ce se tot repeta la nesfârşit continuând drumul spre Cluj unde ajunşi, ne întâlnim cu Roli. De data asta ne-am strâns toţi “împrăştiaţii” în sensul că de prin toate părţile ţării: eu cu Cristina din centru, Roli din Satu Mare, Cătălina cu Roxana din Bistriţa şi Costin cu Irina (prietenii din Retezat) tocmai din Bucureşti, dar momentan veniţi de pe la vizitat călugări(ţe) din Moldova sau mănăstiri, cum spuneau ei.

3 zile în Călimani

Cum niciodată nu ne stâmpără dorul de frumos, de aer curat şi de bronzul la peste 2000 de metri, plecăm din nou hai-hui prin munţi, din nou în Călimani, de data aceasta cu planuri mai mari. Track de GPS nu găsim nici la naiba aşa că ne hotărâm noi să facem unul, ne configurăm traseul, băieţii de la cr3ativ ne printează o hartă numai bună de “colindat”. Marţi dimineaţa ne îmbarcăm în personalul ce decolează spre Teiuş, urmând să schimbăm încă două trenuri ca în final, marţi seara să ajungem la Vatra Dornei, unde ne întâmpină cavalerul Vasi. Puşcăm o bere şi o pizza la botu’ calului apoi plecăm spre Gura Haitii, unde ne mai fâstâcim puţin cu ceva beri în plus, oleacă de vin şi ceva mici făcuţi cum numai pe plaiurile Bucovinei poţi savura.

Tură în Călimani (Vf. Lucaciu, 12 Apostoli)

Ce poate fi mai frumos decât să asculţi minunatele legende nemuritoare povestite de bătrânii de la munte, la masa plină cu de-ale ciobanilor, la o adiere rece de aer alpin încălzit de o gură de palincă de la mama ei de acasă… Amintindu-ne de toate acestea, plecăm hotărâţi să dezgropăm comorile lui Pintea Haiducul, să simţim sentimentul pustietăţii din vremurile dacice şi să cutreierăm de nebuni stâncile vulcanice de la “12 Apostoli”. Astfel, ne luăm de nebuni şi îi dăm bice cu trenul spre Vatra Dornei, de unde după o tură prin codrii, fugim spre autogară să nu pierdem locala ce duce în Gura Haitii, unde înnoptăm. A doua zi, de dimineaţă, plecăm din satul Runc către “12 Apostoli” , admirând peisajul şi bucurându-ne de voinicul soare simpatic şi zâmbăreţ, dornic de a ne urma pe parcursul drumeţiei noastre. Urcăm pe Valea Runc printre casele răsfirare. Nu departe de ultima casă din sat, înainte de confluenţa cu pârâul Apa Rece, cotim spre stânga, traversând pârâul Runc şi urcând voioşi panta…