" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Hoinari prin zăpezile Făgărașului

Matinali ca de cele mai multe ori, pornim din Cluj sâmbătă dimineața în jurul orei 5 jumătate. În mașină suntem 5 persoane, din CAR Cluj Lucian M., Cristi S., Zoli si Luci. Drumul e cețos și greoi însă ajungem devreme la Bâlea Cascadă unde luăm telecabina până la Bâlea Lac. Urcarea e 30 de lei/persoană, sunt profund dezamăgit de servicile lor, noi eram 5 persoane, înaintea noastră așteptau încă două, nu au vrut să ne primească pe toți într-o cabină pe motiv că ei aveau de cărat alcool și alimente sus la Cabana Bâlea. Am așteptat cam o jumătate de oră și într-un final luăm și eu cu Luci și Zoli telecabina. Ajungem la refugiul Salvamont, Fane (Tulpan) e plecat cu ceva grup mic de cursanți pe creste cu școala de iarnă. Îl sun pe Adi (Văleanu), ne ajută el cu bagajele, le lăsăm la Paltinu. Nu yăbovim prea mult, apucăm să înfulecăm ceva pe fugă și pornim spre Vf. Vânătarea lui Buteanu.

În vizită la Suru

Cu mare dor de munti si natura, asteptam cu nerabdare sa vina sambata dimineata sa plecam la munte. Ei bine ziua asteptata a sosit si in jurului orei 7:30 dimineata plecam din Cluj Luci, Anca,Yoyo si Laura. Cu dorul de munte in suflet care devenea tot mai intens pe masura ce ne apropiam si nerabdatori sa simtim mirosul frunzelor proaspat cazute, sa auzim fosnetul lor sub bocanci intram in traseul spre Cabana Suru de la capatul drumului forestier pe Valea Moasei in jurul orei 14:00…

Clacă la lemne – Cab. Sâmbăta

Ne strângem cu mic, cu mare la rugămintea lui Nea Nae să îl ajutăm la lemne și ne pornim nerăbdători cu gândul la muncă dar mai ales la distracția de după muncă din Cluj eu și Laura. Bunul nostru prieten Dan (Dănescu) se ocupă de organizare și reușește să împartă locuri de cazare pentru toată cabana, așadar urmează câteva seri de distrație pe cinste. Mai mult de atât, ne bucurăm că ajungem din nou la cabană unde ne simțim ca acasă și de-abia așteptam să-i revedem atât pe Nea Nae, Nicoleta, Robert și Cornel, cât și pe toți prietenii și cunoscuții care urmează să ajungă de departe.

Ziua lui yoyo – Vf. Moldoveanu (2544m)

Anul acesta, de ziua mea am preferat să fiu alături de prieteni ca de obicei, conform tradiţiei – la munte aşa că am ales vârful Moldoveanu. Pregătim un traseu pe cinste şi ne încumetăm la drum vineri dupămasa din Cluj subsemnatul, Cristina, Luci, din Oradea avem deosebita plăcere de a ni se alătura dragii noştri prieteni Mircea şi Alina, din Tg. Mureş Paul, Didi şi Ionela, din Mediaş Tudor şi nu în ultimul rând din Sibiu Rareş şi Cristina (A.M. Alps Mediaş). Aşadar, pornim toţi spre Sâmbăta unde ne întâlnim şi pornim la drum împreună spre Cabana Valea Mare a Sâmbetei (1401m) în jurul orei 22. Ajungem cu paşi repezi la cabană unde mai întâlnim ceva turişti care din fericire au şi focul gata făcut aşa că la scurt timp după montarea taberei de corturi ne lipim şi noi de focul lor unde mai rămânem o parte din noi şi cântăm până în jurul orei 3 dimineaţa când sacii de dormit insistă să mergem la somn.

Weekend pe Valea Doamnei

În ultimul weekend din octombrie, Clubul FunHiking Mediaș a pregatit o tură pe Valea Doamnei, cu scopul de a face ceva reparații la una din căsutele de acolo. La invitația lui Marius (Copilu’), hotărăsc să merg și eu cu ei în tura asta, că am auzit multe povești faine despre oamenii ăștia.  Planul inițial era să plecăm vineri dupămasă din Tg. Mureș, eu cu Marius, să il culegem pe Zanu (cu tot cu noul lui aparat foto) de undeva de pe drumul dinspre Cluj, iar din gara Ucea de Jos, să o luăm pe Romelia, care venea de la Brașov, dar urma să ajungem la Bâlea mult după lăsarea întunericului. După spusele lui Marius, nu-i recomandat să plecăm pe întuneric spre Valea Doamnei, așa că facem rapid o schimbare de plan și ne ducem vineri seara toți 3 la Mediaș, de unde urma să plecăm sâmbătă  dimineața spre Bâlea Cascadă.

Weekend cu folk şi… Bârcaciu

Sâmbătă, mă sună Cătă şi propune să ne strângem la o chitară în Valea Viilor, undeva pe coclauri, să rămânem peste noapte. Afară senin, îmi surâde ideea şi într-o clipă mă apuc de băgat una-alta prin rucsac, iau chitara şi o întind în Valea Viilor. Ne întâlnim la Zuli acasă, mai zăbovim puţin şi în formaţia subsemnatul şi Cătă, o luăm încet la pas spre cel mai abrupt deal din apropiere, în vârful lui aflându-se un platou. Strângem ceva lemne de foc, sperăm să ne ajungă măcar până spre mijlocul nopţii şi ne tolănim pe iarbă privind pierduţi spre comuna care se vede din ce în ce mai vag către amurg. Mai târziu apare şi Zuli, iar după o altă perioadă de timp (pe care l-am cam pierdut) apar şi ceva cunoştiinţe de-a lui care însă nu rămân cu noi peste noapte. Iese o seară folk pe cinste şi pentru că ce-i frumos se termină repede, pe la trei noaptea începe ploaia, noi ne retragem în cort iar ceilalţi coboară spre comună.