" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Roşia Montană, Cheile Turzii

Am hotarat sa merg din nou la Rosia Montana fiind a treia oara si cu gandul de am mai vizita cateva galerii din mina.Am stabilit cu Yoyo sa mergem,el a mai invitat doi prieteni pe Roly si Mihai iar eu am invitat-o pe Bianca. Duminica dimineata pornim din Cluj,ajungem la Rosia Montana mergem la punctul de informare turistica si apoi vizitam Muzeul Aurul Apusenilor. De acolo ne informam cum procedam sa vizitam cateva galerii.Galeria vizitata de mine era inchisa dar avem optiunea de a vizita galeriile Romane,mergem la locul cu pricina unde la poarta ne intampina un pasnic flecmatic care ne sfatuieste sa mergem luni ca azi nu se poate doar cu programare si cu ghid si a fost doar una singura si ca turisti au plecat,il rugam sa ne lase inauntru sa vorbim cu ghidul,refuza dar noi nu aveam sa renuntam cu una cu doua(doar am facut ceva km pana acolo),dupa vreo 30 de minute de vorbit intre noi si spuneam ca nu plecam pana nu luam legatura cu ghidul si cateva vociferari la adresa pasnicului acesta ne lasa sa vorbim cu ghidul,rapid in 2 minute il aburesc si ne lasa sa vizitam cateva galerii minunate si apoi daca a vazut ca suntem baieti de treaba ne-a dus la propriu lor muzeu care avea amintiri frumoase despre minerit si avea o macheta cu intregul sector minier.

Salina Turda, tură în Cheile Turzii

Dimineaţă. 6:50. Afară un răsărit de zile mari… Noi îi dăm iar bice şi după cum suntem norocoşi şi stăm bine la capitolul prins ocazii, nu apucăm să stăm un minut şi hop! Se iveşte una. Ne duce aproape până la salină, unde ajunşi rămânem dezamăgiţi de ce vedem… Salina e încă în renovare şi după cum se poate observa la faţa locului va mai rămâne o bucată bună de vreme aşa. Ei bine, veseli şi haioşi cum suntem, luăm totul în glumă şi „vârâm” vreo două ture pe pereţi, aruncăm o privire în balcoanele mari ale salinei, îl luăm pe „Rudolf” cu asalt, fumăm bine aerul de salină şi o întindem cu paşi repejori spre Cheile Turzii. Bineînţeles; pe jos, păi cum credeaţi? Acestea fiind spuse, batem câmpii la propriu şi gâdilim bine iarba cu paşii noştri mari şi hotărâţi mai bine de-o oră nepăsându-ne de soarele ce ne sufla cu bronz de-a binelea. Ajungem la cabana Cheile Turzii (sunt schele montate, probabil vor începe lucrări de renovare la ea), ne aşezăm frumuşel la terasă, tragem o porţie babană de calorii şi grăsimi în noi, după care pornim la traseu.