" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Padiş – Cetăţile Ponorului, Cheile Galbenei

După ceva timp, în sfârşit reuşim să ne revedem aşa că, ne strângem cu mic cu mare Mircea, Alina, Micky şi subsemnatul şi plecăm vineri pe ruta Oradea-Salonta-Padiş. Vremea peste tot superbă, cald afară, soare.. ce mai, în vestul ţării e vară în toată regula! Din păcate, doar în vest pentru că şi la munte şi în restul ţării plouă cu găleata ca în luna lui octombrie.. Conştienţi însă nepăsători de vremea rea ce ştiam că va urma, plecăm voioşi la drum şi îndată ne vedem ajunşi în Padiş, mai precis în Glăvoi (după vechea denumirea populară “La Grajduri”). Punem corturile şi ne instalăm tabăra, dăm o raită prin pădure după lemne şi ne bucurăm de câteva ore în care  ploaia ne lasă să ne facem focul, să mâncăm şi să tragem câteva cântece de chitară ROMÂNEŞTI 100% la foc. Spun asta  supărat pe faptul că în Padiş, mai bine de 90% din toţi cei prezenţi (şi erau destul de mulţi, credeţi-mă) sunt  maghiari din Ungaria. Trist pentru români că am ajuns ca turiştii maghiari să fie mai mulţi ca noi, la noi în ţară; în fine.