" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Weekend în M. Harghitei şi M. Perşani

Cum nu vrem să stăm nici weekendul acesta pe acasă, mai ales că sunt sărbători şi e tot o forfotă şi o agitaţie, în formaţia Cătă, yoyo plecăm vineri dupămasa după serviciu la drum către Munţii Harghita. Vremea destul de instabilă, ba plouă ba e frumos afară însă noi hotărâţi că e vineri 13, ne îndreptăm cu paşi repezi spre Cabana Mădăraş… prea repezi că trecem de comuna Vlăhiţa şi ajungem în Miercurea Ciuc, de care trecem bine-mersi şi ne dăm seama târziu că suntem nevoiţi să ne întoarcem. Înapoi, pe drum, ne sare-n faţă o pisică neagră, ce mai – ca-n filmele horror, alea ieftine. Ei bine, ajungem înapoi în comuna (sau ce o fi) Vlăhiţa, de unde ne încadrăm pe drumul forestier ce urcă până la cabană (teoretic), practic imposibil din cauza zăpezii mari care acoperă pe alocuri carosabilul.

Weekend cu folk şi… Bârcaciu

Sâmbătă, mă sună Cătă şi propune să ne strângem la o chitară în Valea Viilor, undeva pe coclauri, să rămânem peste noapte. Afară senin, îmi surâde ideea şi într-o clipă mă apuc de băgat una-alta prin rucsac, iau chitara şi o întind în Valea Viilor. Ne întâlnim la Zuli acasă, mai zăbovim puţin şi în formaţia subsemnatul şi Cătă, o luăm încet la pas spre cel mai abrupt deal din apropiere, în vârful lui aflându-se un platou. Strângem ceva lemne de foc, sperăm să ne ajungă măcar până spre mijlocul nopţii şi ne tolănim pe iarbă privind pierduţi spre comuna care se vede din ce în ce mai vag către amurg. Mai târziu apare şi Zuli, iar după o altă perioadă de timp (pe care l-am cam pierdut) apar şi ceva cunoştiinţe de-a lui care însă nu rămân cu noi peste noapte. Iese o seară folk pe cinste şi pentru că ce-i frumos se termină repede, pe la trei noaptea începe ploaia, noi ne retragem în cort iar ceilalţi coboară spre comună.

Ieşire la Refugiul Săruni

Planificarea ieşirii lunii martie este una timpurie aşa că aşteptăm toţi cu nerăbdare să fugim la Săruni. Vorbind cu Axânte, am pus la cale o ieşire pe cinste: joi seară folk iar peste week-end la Săruni cu vizitarea peşterii de la Dâmbău. Timpul trece relativ repede şi iată că se face luni, începem să ne bucurăm că mai avem câteva zile până plecăm iar la munte, marţi trece repede, miercuri nu mai putem de nerăbdare iar joi după-masa, ţuşti! În maşină cu Cătă şi Christine, mergem cu paşi repezi către Teiuş de unde urmează să îi luăm şi pe Cristina şi Sergiu. Seara în jurul orei 21 ajungem în Zlatna la localul „Leul” unde urmează să ne petrecem la „Ora de folk” organizată de Axânte şi Fane de la Trascău Corp. No, ne petrecem pe cinste apoi inimoşi de fel, prietenii noştri din Zlatna ne cazează la sediul lor peste noapte, asta după o „folk-ăială pân’ te ţâpă crâşmăriţa afar’ din birt”. Undeva pe la 3 noaptea tragem pe dreapta la somn.

Tură la Cabana Bârcaciu

Ideea acestei iesiri, a pornit intr-o zi de Marti la sedinta, cand dupa ce am discutat cele importante pentru buna desfasurare a clubului, ne gandeam la ce o sa facem in saptamana urmatoare impreuna cu membrii asociatiei cand Yoyo a venit cu propunerea ca pentru vineri sa facem o tura undeva la munte. Eu am propus Cabana Barcaciu si ceilalti membrii au fost de-acord. A doua zi, dupa ce am sunat la cabana am aflat ca pentru weekend-ul in care vroiam noi sa mergem sunt ocupate toate locurile. Atunci, Yoyo a venit cu propunerea pentru o tura in Harghita Madaras dar nici aici norocul nu a fost de partea noastra. Si totusi ambitiosi din fire, ne-am propus sa iesim totusi la o plimbare pana la cabana Barcaciu ,, ‘om vedea apoi ce va fi… ,, ne-am zis noi.

Trekking & Geocaching @ Mediaş

No, azi e duminică. Doar n-o fi soare afară şi noi om sta ca momâile în case… Ajung de dimineaţă de la Cluj şi pun mâna pe telefon îl sun pe Răzvan – hai la o plimbare prin păduri. Răzvan dă cu OK-ul, îl sun şi pe Rareş însă zice pas (şoşonar la faza asta). Vremrea afară e superbă – soare, cald, vreme de polar cu mâecile suflecate aşa că nu stăm prea mult să zăbovim degeaba şi pe la amiază ne întâlnim la Izvorul Dorului eu, Răzvan şi Orlando. O luăm la pas prin pădure şi după scurt timp găsim şi comoara ascunsă în pădure. Ne notăm pe carneţel, ne servim şi lăsăm politicos şi noi ceva mărunţişuri în ea, o punem frumos la loc şi plecăm mai departe prin păduri ajungând în Wevern sau cum s-o scrie… De aici continuăm pe la marginea pădurii până pe hulă de unde tăiem pe curbă de nivel pădurea şi ajungem în Greweln unde, căutăm ce-a de-a doua comoară pe ziua de azi dar care însă, nu mai există. Tragem câteva poze apoi ne îndreptăm către case, după o plimbărică reuşită de duminică.

Weekend pe Valea Doamnei

Ok, prima ieşire cu clubul oficial! Ne pregătim de joi încă de la seara folk de la Rareş din bar iar vineri dimineaţa ne echipăm şi plecăm la drum spre Bâlea Cascadă undeva în jurul orei 10 în formaţia: Rareş, yoyo, Răzvan,  Cătă, Paul, Ana lui Paul, Christine şi Marius (Copilu’). Pe drum distracţie şi voie bună, ajungem voioşi şi cu  poftă de spart zăpada la Bâlea Cascadă, ne echipăm rapid şi plecăm în traseu spre Valea Doamnei undeva în jurul  orei 13. Vremea se anunţă a fi bună, afară nu ni se pare să fie foarte frig şi sperăm ca şi soarele să ţină cât mai mult cu noi şi de asemenea să prindem vreme cât mai deschisă însă indiferent cum va fi, pornim hotărâţi la drum.