" Dragostea pentru munte este una dintre cele mai pure si depline. ea nu ne va dezamagi niciodata "

Hoinari prin zăpezile Făgărașului

Matinali ca de cele mai multe ori, pornim din Cluj sâmbătă dimineața în jurul orei 5 jumătate. În mașină suntem 5 persoane, din CAR Cluj Lucian M., Cristi S., Zoli si Luci. Drumul e cețos și greoi însă ajungem devreme la Bâlea Cascadă unde luăm telecabina până la Bâlea Lac. Urcarea e 30 de lei/persoană, sunt profund dezamăgit de servicile lor, noi eram 5 persoane, înaintea noastră așteptau încă două, nu au vrut să ne primească pe toți într-o cabină pe motiv că ei aveau de cărat alcool și alimente sus la Cabana Bâlea. Am așteptat cam o jumătate de oră și într-un final luăm și eu cu Luci și Zoli telecabina. Ajungem la refugiul Salvamont, Fane (Tulpan) e plecat cu ceva grup mic de cursanți pe creste cu școala de iarnă. Îl sun pe Adi (Văleanu), ne ajută el cu bagajele, le lăsăm la Paltinu. Nu yăbovim prea mult, apucăm să înfulecăm ceva pe fugă și pornim spre Vf. Vânătarea lui Buteanu.



Urcăm în Șaua Caprei pe rupa de iarnă și la scurt timp ajungem pe Vf. Văiuga. Condițile meteo sunt relativ bune, adesea ceața urcă și în creastă dinspre nord. Nu avem toți colțati, zăpada pe alocuri este destul de mică, mai mult măzăriche iar pe alocuri amestecat cu iarba, decidem că ar fi mai bine să reconsiderăm traseul; nu avem toți colțari la noi, un motiv în plus de a alege alte rute. Ne întoarcem în Șaua Caprei, nu mă simt foarte bine, oboseala acumulată de-a lungul săptămânii și somnul precar se resimt acum mai tare, cobor la cabana Paltinu. Între timp baietii coboară până la lacul Capra apoi urcă înapoi în șa. Nu la foarte mult timp Zoli mi se alătură și el. Între timp mănânc două ciorbe, mă refac complet, îmi dau seama că eram slăbit cel mai tare din cauză că nu am apucat să mănânc mai nimic, regret acum că nu am continuat un traseu de creastă. Luci, Lucian M. și Cristi urcă pe Iezerul Caprei apoi abordează creasta până pe Vf. Paltinu după ce fac o coborâre riscantă forțați de vremea rea pe fața Paltinului și ajung cu bine în cele din urma și ei la Paltinu.



Am plăcerea de a mă întâlni la Paltinu cu Adi Vâleanu, Ovi Tănase și mulți alții colegi dragi din Vertical, mai povestim, timpul zboară iar pe la 9 seara ne retragem la Fane la refugiul salvamont. Eu ma pun la somn devreme, pe la 9 jumate, vine și Luci apoi se pune și restul lumii. Mă trezesc în urma unui vis undeva în mijlocul nopții, în refugiu se sforăie masiv, mă gândesc „ăștia oare sforăie sau taie lemne cu drujba?„; am mare noroc cu iPod-ul, iau somn rapid înapoi și mă trezesc fară ceas la 6 dimineața. Mihnea (CAR Cluj) cu încă doi se trezesc și ei, ne vedem jos în sala de mese a refugiului, schimbăm o vorbă – ei abordează azi peretele Buteanului. Luci coboară și el, mâncăm, eu mă mocăi, așteaptă după mine. Plecăm spre Vf. Palinu pentru a înregistra un track corect cu scop informativ în cazul în vor fi persoane care ratează ruta de iarnă din cauza vremii rele. Sunt odihnit bine, recuperat 100% și am poftă de mers, Luci e și el relativ odihnit, nu a dormit prea bine. Zăpada e ușor înghețată, urăm bine, ajungem în Șaua Doamnei cam în 15 minute. Yăpada e de aici și mai bună, ne punem colțarii și continuăm pe ruta de iarnă.



Ajungem mai sus, ne tot lălăim, pozăm, mai râdem, mai povestim, ne mocăim. Ajungem pe umărul palinului apoi pe vârf la foarte scurt timp. Mă uit la ceas, 40 de minute, ne-am mișcat bine mai ales că ne-am și mocăit și am făcut pauze de ceai dese. Pierdem pe vârf vremea mai bine de jumătate de oră, ne bucurăm de vreme, de peisaj, de liniște, de marea de nori. Coborâm spre refugiu, la urcare pe urme vin și Lucian M. și Cristi. Ajungem la refugiu, mâncăm, după ce ajung și Lucian M. și Cristi plecăm spre cabana Paltinu. Ei urmează să coboare cu telecabina. Punem de două termosuri de ceai, apoi împreună cu Luci și Zoli alegem să coborâm prin Valea Doamnei.


Pornim spre Șaua Doamnei, urc cu rachetele de zăpadă, merge bine la deal, zăpada e acum mai moale; ajungem în șa și facem o pauză de ceai, poze, râdem, ne distrăm. În continuare mare de nori cât vezi cu ochii. Începem coborârea pe Valea Doamnei, mă uit des înapoi, Luci și Zoli se afundă mereu în zăpadă care trece des de genunchi și chiar și de brâu, pe rachete e o joacă, mă opresc des și îi aștept. Ajunși aproape de stââne zăpada devine mai apătoasă și mai adâncă. Luci își pierde răbdarea, încerc să îi mai motivez pentru că știu că mai este o bucată cu zăpadă grea și adâncă, mă afund și eu cu rachetele însă doar superficial.


Facem un popas la căsuțele de pe Valea Doamnei, găsim lemne tăiate; multe! Cred că urmează să urce cineva de sărbători; găsesc ușa sobei reparată. Facem o pauză de masă apoi pornim din nou la drum. Renunț și eu la rachete, continuăm traseul spre Bâlea Cascadă. În pădure zăpada e mică, pe alocuri gheață; poteca ar trebui curățată, sunt foarte mulți brazi doborâți de vreme rea în potecă și de multe ori devine greu de traversat. De la căsuță facem o oră fix până la mașină unde ne întâlnim și cu Mihnea, au reușit (el și partenerul de coardă – Alex) peretele Buteanu în două ore. Lucian M. și Cristi ne așteaptă, ne-am încadrat aproape la timp, am depășit timpul estimat de coborâre de la Bâlea Lac cu 5 minute, am făcut aproape 4 ore și jumătate de la Bâlea Lac cu tot cu pauze și popas la căsuțe.


Pornim spre Cluj, avem drum lung de mers. Oprim la Popasul Avrig să mâncăm ceva, mănânc una dintre cele mai nasoale ciorbe de legume ever, trec peste, mă bucur că am ceva cald în stomac. Ajungem la Cluj seara în jurul orei 9. A fost o tură frumoasă, două zile pline de mișcare și mai ales de vreme superbă (95% din timp). Mă gândesc la job, mai am 4 zile și urmează concediu, de-abia aștept să ajung din nou pe creste.

Surse foto – Luci, yoyo.


yoyo

Pasionat şi împătimit de natură şi munte, doresc să cunosc cât mai multe locuri frumoase mai ales de la noi din ţară şi, de asemenea, să-i ajut şi pe cei care îşi doresc acelaşi lucru să îşi realizeze visele.

Comentarii (1)

  • Avatar

    Laura

    |

    Felicitari !! Citind articolul si vazand pozele m-a apucat un dor de munte si zapada … 🙁 . Daca vor mai fi doritori ( asa ca mine :)) ) sper sa mai organizati odata tura asta sa venim si noi 🙂
    P.S. Foarte fain articolul si pozele !

    Răspunde

Adaugă un comentariu